Bran, frumoasa și bestia

Ultima mea aventură în prea iubiții munți ai româniei are un început tipic mie. Totul a început dimineața la ora șase în București la Gara de Nord, ”noua” destinație mă așteaptă să mă reîntorc la ea de mai bine de cinci ani, iar acum parcă o părticică din mine s-a întors acasă.
Localitatea Bran, dacă nu ai cunoaște-o pare un sat ca oricare altul din Munții Carpați, populația acestor locuri nu depășește numărul de 6000 de suflete, însă aici în fiecare an se perindă sute de mii de turiști, fiecare venind din alt colț al pământului.
Alături de peisajele din natură cu care a fost binecuvântată micuța așezare, ea se mai laudă și cu o bijuterie a extremelor, un magnet de turiști, Castelul Bran.

Istoria Branului și implicit a castelului este strâns legată de trei personalități aparte.
Regele Ungariei, Ludovic I de Anjou, deși nu este la fel de cunoscut ca și celelalte două acesta poate fi considerat creatorul capodoperei arhitecturale, din ordinul acestuia a luat naștere micuța gramadă de pietre.
Regina Maria, regina mamă a României, a transformat acest castel rece și sumbru într-un adevărat loc de relaxare și liniște. Cel din urmă este este și cel mai cunoscut, Vlad Țepeș, de acesta se leagă cele mai multe povești, el a transformat castelul într-un loc al poveștile de groază.

Pentru cei care au citit sau măcar au auzit de povestea lui Dracula, vor știi cu siguranță că aici și-a făcut veacul ”eroul” cărții lui Bram Stoker. Deși povestea lui Stoker este doar o simplă ficțiune literară majoritatea turiștilor care calcă treptele castelului Bran sunt însetați și speră că îl vor întâlni pe nemuritorul conte. Deși, chiar dacă nu există nicio creatură mistică și întunecată care să bântuie culoarele castelului, turiștii oricum se pierd ușor atrași de frumusețea și istoria acestuia.
Personal, cea mai frumoasă cameră mi s-a părut cea a armelor, chiar dacă nu se compară cu cea de la Castelul Peleș, cea din Bran pare o replică a viselor oricărui copil care și-a imaginat măcar o dată bătăliile dintre cavaleri.

Chiar dacă multe din încăperile clădirii păstrează și astăzi aerul epocii întunecate, prezența fostei regine Maria a schimbat complet înfățișarea castelului.
De la intrare se simte acest lucru, grădina castelului, deși nu este mare nici pe departe, ea este un mic verde într-un corp complet cenușiu.
Pe lângă alte locuri din vremea reginei păstrate cu sfințenie se numără parcul cu cele două iazuri, construit în stilul britanic natal. Anii au mai trecut și castelul suferit din nou mici modificări, în ultimii ani ai reginei castelul este echipat cu un lift care îi va face viața mai usoară reginei Maria.

Dacă v-a plăcut acest material și simțiți nevoia de a împărtăși povestea cu familia și prietenii eu n-am să vă opresc. Chiar am să vă susțin să vedeți și imaginile din ardeal. Iar dacă energia tot mai este în sufletul vostru vă invit să susțineți proiectul artistic pe contul de Patreon!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

×