Triunghiul prieteniei, tineri actori, labirint și un suflu sud-american

Mă simt un pic obosit și greoi din cauza fructelor și a cornurilor pe care Dan mi le-a băgat în rucsac, însă încerc să mă culc și să mă odihnesc și eu câteva ore, aveam să stau cam trei ore în tren până la Sibiu.
Aici aveam să întâlnesc un grup extraordinar de couchsurferi, pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc am descris în articolul trecut despre acest site și despre ideea în sine.
Ajung în Sibiu undeva pe la ora 11, orașul deja îmi pare cunoscut în mare, nu e prima oară când ajung aici, însă de fiecare dată mă simt la fel de bine când sosesc. Mă strecor printre străduțe să ajung în Piața Mare, vremea nu e rea cu mine, ba dimpotrivă, deși era un pic înnorat prânzul l-am hoinărit în mare parte pe străzi.

Ajuns în Piața Mare, mă răsucesc de colo-colo, și de curiozitate mă uit să văd cât este ceasul și stupefiat observ că nu mai aveam mai deloc baterie la telefon, așa că fug imediat în primul local pe care îl văd să îmi încarc telefonul. Pe durata acestei necesități nu am comandat cine știe ce, am stat liniștit la o masă, cu un pahar de bere și am încercat să văd pe unde mai pot ajunge.
Într-un final ies, după aproximativ o oră din acel local, sunt mulțumit, acum telefonul meu nu mai e pe moarte și mă învârt puțin timp pe lângă Turnul Sfatului. Nu știu de ce, dar evit prima dată să urc în turn, mă apropii de Biserica Romano-Catolică și intru. Nu sunt vreun credincios fanatic, ba dimpotrivă, mă consider un tip agnostic, însă calmul și pacea din biserică m-a făcut să mă liniștesc, nu mai bine de juma’ de ceas am stat într-o liniște abisală. Bisericile catolice mereu mi-au creat o stare de confort și liniște interioară.

Ies din biserică mult mai fericit, împăcat cu sine și de abia acum mă îndrept către Turnul Sfatului, nu mai am nicio reținere, ba chiar îmi doresc să văd orașul de sus. Primii pași făcuți spre turn și deja zăresc ”minunatele” scări medievale în formă de spirală. Urc ce urc și ajung la primul etaj al clădirii. Aici un domn distins, aflat într-o mică cămăruță improvizată mă invită să urc și mai mult. Mă lupt din nou cu starea de amețeală și disconfort a scărilor, însă ajung într-un final la cel de-al doilea etaj. Aici pereții sunt ornați frumos cu mici tablouri fotografice ale unor artiști locali. Pasajul Scărilor, Biserica Lutherană, Piața Mare, oameni simplii, sunt subiectele acestor frumuseți fotografice. Mă retrag ușor fără să fiu băgat de seamă de ceilalți turiști aflați în aceeași cameră cu mine și pornesc către următorul etaj.

De această dată scap de scările în semicerc și dau peste cele normale, acum parcă sunt un animal aflat în pădure, nu merg, mai degrabă sar din treaptă în treaptă, mă simt în largul meu. Etajul numărul trei este în opinia mea cel mai frumos, aici nu vei găsi fotografii agățate în cui cu peisaje sau oameni în diferite ipostaze, ci tablouri vizionare, aderate capodopere.
Ajung și în vârful turnului, aici dau mai întâi peste mecanismul ceasului și pestea cea mai tare priveliște asupra orașului. Nu pot să descriu în cuvinte ceea ce am experimentat sus, așa că voi lasă fotografiile să vorbească de la sine.

Având în vedere că în această vacanță am avut ocazia să întâlnesc și să locuiesc la persoane pe care le-am cunoscut pe couchsurfing, unde pe la ora 13:30 a venit momentul să îmi cunosc gazda din Sibiu. Sebastian, un tânăr student la Facultatea de Teatru din Sibiu m-a primit cum se cuvine. Și ca această experiență să fie unică, când ne-am întâlnit am aflat că nu eram singurul oaspete al zilei, dimpotrivă am avut ocazia să întâlnesc și o super fată, Maria.
Maria a fost însoțită din Sighișoara până la Sibiu de o prietenă din Germania, Stela. Cele două am aflat că erau voluntare într-un proiect despre nutriție în România. Sebi înainte de a ne prezenta orașul ne-a dus întâi acasă să putem să ne lăsăm bagajele și de abia pe urmă am văzut orașul.

În timp ce mergeam pe drum, încet, încet am început să mai schimbăm câteva vorbe unul cu celălalt și așa am aflat că Sebi a venit în Sibiu chiar din București să studieze actoria. Maria, de cealaltă parte, am aflat că este născută în Asuncion(Paraguay) și este jumătate italiancă, un lucru care a ajutat-o enorm să vină să studieze în Europa.
Vremea a început să ne creeze probleme, însă, de cealaltă parte, noi cei patru crai de la răsărit am pornit spre centrul orașului să vizităm cele mai importante obiective, însă și cele mai puțin cunoscute locuri din Sibiu, fără a băga de seamă vremea din jurul nostru. Am trecut pe lângă Teatrul Național Radu Stanca dinspre cele Trei Turnuri am ajuns în Piața Mare și ne-am îndreptat spre Podul Mincinoșilor, am zăbovit o clipă în fața Catedralei Evanghelice, iar de aici am plecat spre orașul vechi. Finalul zilei ne-a găsit în fața Bisericii Sfânta Treime, interiorul te lasă fără cuvinte, indiferent de alegerea ta spirituală.

Odată cu dispariția soarelui așa am pornit și noi spre casă, nu de alta, dar gazda noastră, Sebastian avea de la ora șapte o repetiție, așa că ne-am îndreptat cu toții spre frumoasa clădire și ne-am odihnit. Până la revenirea lui Sebi, eu și Maria ne-am cunoscut mai bine, am vorbit despre cultura și educația fiecărei țări și am vorbit despre proiectele noastre cu care ne mândrim. Vreau să spun că am aflat o groază de lucruri legate de nutriție pe care am început să le pun în practică
Discuțiile au continuat și după revenirea lui Sebi, de această dată ni s-a alăturat și Vali, coleg de ”apartament” și facultate cu Sebastian. Nu mă așteptam, dar compania celor trei a fost atât de plăcută, încât mă gândeam serios să mai amân un pic plecarea spre noua destinație. Până la urmă am adormit undeva după ora trei dimineața, chiar dacă mașina cu care aveam să plec era la ora 8:30.

Dacă v-a plăcut acest material și simțiți nevoia de a împărtăși povestea cu familia și prietenii eu n-am să vă opresc. Chiar am să vă susțin să vedeți și imaginile din ardeal. Iar dacă energia tot mai este în sufletul vostru vă invit să susțineți proiectul artistic pe contul de Patreon!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

×